Originara din tari precum Argentina, Bolivia sau Chile, chinchila face parte din familia rozatoarelor.
Numele de chinchila a fost dat de catre spanioli, in secolul al XVI-lea, si vine de la indienii chincha, care locuiau in regiunea Anzilor.
Traind libera pe varfurile muntilor pana la inaltimii de aproape de 3000 m, chinchila s-a adaptat bine la diferente mari de temperatura, zi - noapte, umiditate mica, ceea ce face ca sa reziste o mare perioada de timp fara apa.
Se hraneste doar pe timpul noptii cu ierburi, seminte, radacini, tulpini, frunze ale unor arbusti.
Are coada lunga, membrele din fata scurte prevazute cu 5 degete, iar cele din spate lungi prevazute cu 4 degete. Membrele sunt folosite atat pentru deplasare cat si pentru apucarea hranei.
Greutatea variaza in functie de varsta si sex. Chinchila poate ajunge la greutati de pana la 500 de grame masculii, acestia fiinda mai usori decat femelele. De asemenea atat temperatura corpului cat si activitatea cardiaca si respiratorie depind de varsta animalului.
Chinchila este crescuta pentru valoarea deosebita a blanii. Datorita blanii crescatorii de chinchila realizeaza profituri foarte mari. Mai putini cunosc ca si carnea chinchilei se poate valorifica, bineinteles cu profituri mult mai mici.
Daca este speriata, chinchilei ii cade balana si emana un miros neplacut de migdale si de urina. Din punct de vedere economic, acest lucru este negativ, deoarece blana se reface foarte greu (dupa cateva luni) si poate sa nu mai ajunga la calitatea dorita. De aceea trebuie sa lucram prudent si cu blandete cu ele.